Un reformist temperat, un naționalist viguros, un politician rămas mereu la mijlocul drumului, Ioan Rus și-ar fi dorit să devină un Gerhard Schröder al României.
Fostul ministru de Interne a blocat România, înainte de a-și da demisia. Din cauza lui, Curtea Constituțională a amânat cu o lună validarea sau invalidarea referendumului pentru demiterea președintelui: la început, a spus că listele electorale conțin 18.219.592 de români, iar după ce USL și-a dat seama că la scrutin nu au venit suficienți votanți, Victor Ponta și Crin Antonescu l-au forțat pe Ioan Rus să le spună judecătorilor Curții Constituționale că numărul electorilor autohtoni este nesigur.
Ioan Rus și-a pierdut fotoliul de ministru din cauza nehotărârii sale, fiindcă a încercat în același timp să pună în aplicare reguli și să răspundă comenzilor venite de la Victor Ponta. Jocul dublu orchestrat de Rus a fost la suprafață, pentru a le arăta în mod voit părților că el este dirijorul, sau poate pur și simplu fostul ministru de Interne nu a fost instruit de la început să-l lase în offside pe Traian Băsescu. În plus, Ioan Rus are, se pare, față de președintele suspendat unele datorii morale, dintr-o perioadă nu foarte îndepărtată.
Odată cu blocajele provocate indirect de Ioan Rus prin amânarea dată de Curea Constituțională, premierul Victor Ponta a primit și câteva semnale externe: să demonstreze că vrea să respecte rezultatele referendumului. Traducerea acestor semnale pentru noii lideri de la București înseamnă, deocamdată, o remaniere, dar, în subsidiar, primul ministru și președintele interimar caută noi soluții pentru a scăpa de Traian Băsescu, indiferent cât de grave sunt atenționările pe care cei doi le-au primit pe canale diplomatice.
Ioan Rus nu a aderat întru totul la această ipoteză de lucru, dar nici nu a mai fost în 2012 ministrul sigur p
