Eram tentaţi să credem că peste referendum s-a lăsat noaptea. Şi, implicit, tăcerea, justificată sau nu, a tuturor actorilor implicaţi. Cel puţin temporar, cât să-şi ia răgazul necesar toate forţele democratice sau non-democratice pentru refacerea energiilor strict documentare. E de lucru: aflăm că avem restanţe şi bâjbâieli administrative, majoritatea din '90 încoace (!).
După luni întregi de nesfârşite dispute şi diferende rostogolite pe scena politică locală - ca să ne exprimăm mai mult decât elegant - spectacolul s-a agăţat singur în sârma ghimpată care străjuia urcuşul spre bunăstare. În timp ce oamenii încă aşteaptă un gest de respect, unul din care să înţeleagă, o dată pentru totdeauna, că "Statul este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent". Am citat din Constituţie, Articolul 4 (1) - "Unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni". Atunci, haideţi să ne apucăm de treabă! Să-i lăsăm şi pe unii, şi pe alţii să-şi facă datoria! Chiar dacă se spune că pasivitatea sau tăcerea complice a cetăţenilor ar fi suficiente pentru a asigura "triumful nestingherit al răului".
Să ne imaginăm că binele îşi va arăta faţa în toată splendoarea, la care nici nu vom fi sperat vreodată. Că vom trăi într-o lume nedivizată în lupi cu piei de oaie şi în miei... neinformaţi. Că armonia se va instaura de la sine... şi că toţi vom fi pentru unul, iar unul pentru toţi. Cam asta s-ar cuveni să fie optica celor ce îşi iubesc semenii; inclusiv a politicienilor care ne vor pe toţi oameni echilibraţi. Şi viceversa.
Câtă nevoie de linişte are ţara! Scandalurile ultimelor luni au bombardat tot ce mai rămăsese neatins de taifunul falsei crize generale. Rafale de gloanţe au ciuruit speranţele celor nevinovaţi, calmi şi îngăduitori; ale celor neputincioşi să strige: "Până aici ! Opriţi-
