Filosofii au definit fiinţa umană drept "Homo faber", omul care creează, care construieşte ceva util, sau "Homo sapiens", omul înţelept. Oricât de concesiv ai fi, e greu, chiar imposibil să-l alături politicianului Traian Băsescu aceste definiţii. Luaţi-i ultimii 23de ani de carierism, de când, într-o conjunctură sau alta, a ştiut să se caţere pe scara ierarhiei sociale, a demnităţilor administrative şi politice, până la treapta cea mai de sus. Nu a lăsat în urmă nimic folositor societăţii. Dimpotrivă. El e "Homo dirimens", omul care distruge, care rupe, care scindează.
La Transporturi a scufundat flota românească, aceea care ajunsese a patra din lume. Tot acolo, a sfărâmat CFR, ale cărui bucăţi au fost duse apoi în faliment. Ca primar general al Capitalei, a "construit" o infrastructură din promisiuni deşarte şi mai ales din studii de fezabilitate, hârtii inutile, dar care au costat enorm.Vârful carierei îl are ca preşedinte al ţării. Postură în care nu şi-a onorat atribuţiile sale constituţionale, însă, în schimb, a uzurpat brutal atribuţiile unor guverne de sluguţe obediente. A bulversat şi chiar a distrus toate sectoarele - Învăţământ, Sănătate, Muncă, Finanţe, Transporturi, Dezvoltare şi Turism, Siguranţă publică, Ocrotiri sociale - pe care le-a supus viziunii sale strâmbe asupra statului. Stat căruia îi neagă furios caracterul constituţional de stat social, responsabil pentru viaţa cetăţenilor săi. A semănat şi întreţinut permanent dihonia între segmentele societăţii.
Căzând de la putere "guvernul său", refuză cu ostentaţie alternativa guvernării actuale, instalată de un Parlament care n-a făcut decât să preia voinţa unui popor exasperat şi hotărât să impună o schimbare radicală. Băsescu nu înţelege nici că, votând în proporţie de 90% demiterea sa, electoratul i-a spus democratic, clar şi încă paşnic că trebuie să plece şi el, ca artizan a
