„Democrația“ baronilor locali a dat încă o bătălie cu aplicarea corectă a legii într-o democrație europeană. În lupta cu statul de drept, ei se folosesc în mod democratic de pătura societății care înțelege și își dorește cel mai puțin democrația. Mi-e frică de momentul în care lor n-o să le mai fie.
În ziua referendumului, am ales să fiu observator într-o secție de la marginea orașului Giurgiu. Am întrebat un coleg localnic care sunt cele mai problematice zone și mi-a fost indicată asta, ca fiind una cu antecedente de mită și scandaluri electorale. N-am întrebat de detalii, dar ceva probleme trebuie că vor fi fost în trecut, pentru că preşedinta secției de votare era a treia persoană numită, cu doar câteva zile înainte, pe funcție, după ce precedenții doi președinți numiți dăduseră bir cu fugiții. Din fericire pentru toată lumea, nu am apucat să constat nicio neregulă. Toți cei care au participat la vot s-au comportat întru totul civilizat și respectuos.
Însă, încă înainte să văd alegătorii, am văzut comisia formată din reprezentanții partidelor în secția de votare. A fost pentru prima dată de când mă știu când am văzut, în România, oameni cu putere și autoritate cărora le e frică să fure. Foarte frică. Președinta secției de votare ne-a spus de la bun început că totul trebuie să se desfășoare cu cea mai mare corectitudine și legalitate posibile, pentru că, sub nicio formă, ea nu vrea să se trezească cu DNA-ul sau procuratura pe cap, să ajungă pe YouTube sau pe la televiziuni.
Am rămas perplex. Mi-aduceam aminte foarte limpede de alegerile din 2004, la finalul regimului Năstase, când diriguitorii secțiilor de votare n-aveau nici cea mai mică tresărire când li se pomenea de aplicarea legii, iar aroganța legată de imunitatea lor era egalată doar de obediența și prostia lor. Acum situația din fața mea era la 180 de grad
