Pe măsură ce România este tot mai brutal lovită de războiul politic privind demiterea lui Traian Băsescu se cuvine să ne punem din nou întrebări simple despre realitatea românească aşa cum este ea după şapte ani şi jumătate de mandat al acestui preşedinte. Prin urmare nu mai vreau să fac aprecieri privind afirmaţia iresponsabilă a lui Traian Băsescu despre lovitura de stat, nici despre ameninţările sale transparente la adresa Parlamentului, a unor magistraţi şi a unor înalţi funcţionari publici ce reprezintă instituţii fundamentale ale statului. Întrebarea e: cu ce s-a ales România din aşa-zisă reformă a statului, din măsurile dure de austeritate şi din exerciţiul relaţiilor sale internaţionale? Trăim, ca niciodată în trecutul ultimilor 50 de ani, într-o ţară încovoiată de şpagă, hoţie şi înşelăciune, cu sisteme de sănătate şi învăţământ aflate în colaps dacă ne gândim la realitatea că nu-şi mai pot îndeplini menirea şi îngenuncheată în faţa străinătăţii. Am toate motivele să cred că afirmaţia mea este împărtăşită de o mare majoritate a românilor. Într-adevăr, cel mai adesea astăzi avizele şi aprobările date de inspecţiile tehnice (atât la nivel central cât şi la nivel local) au la bază mai mult şpaga decât conformitatea cu prescripţiile şi reglementările în materie de funcţionalitate, de calitate şi de mediu. Vezi domeniile transporturilor, construcţiilor, salubrităţii. La fel, contractele de achiziţii publice ca şi contractele marilor întreprinderi economice şi companii ale statului se realizează de prea multe ori în dauna intereselor statului, înregistrându-se de facto furturi din banii şi avuţia publică Vezi domeniile energiei, poştei, infrastructurii portuare. Nu mai puţin gravă este realitatea deposedării de avere prin înşelăciune a zeci de mii de adevăraţi proprietari prin sinistrul de acum procedeu al cedării drepturilor litigioase răscumpărate de alţii în „b