România trebuie să ia în viitorul apropiat decizii majore în ceea ce privește securitatea sa energetică, ţinând cont de contextul european şi global.
La 28 iunie a.c., consorțiul Shah Deniz II a anunțat selectarea propunerii Nabucco Vest drept ruta central-europeană pentru transportul gazului azer. Decizia este parte a unui proces de licitație început la 1 octombrie 2011, în care sunt comparate meritele comerciale ale proiectelor concurente de gazoduct din cadrul Coridorului Sudic de Gaz (CSG).
CSG este un concept strategic al Uniunii Europene lansat în 2008 ca răspuns la creșterea bruscă a preocupării pentru „securitatea energetică“ a statelor membre după primul „război al gazelor“ dintre Rusia și Ucraina (ianuarie 2006). CSG a încorporat ideea mai veche de a crea o legătură „nerusească“ între bazinul caspic și piețele europene, în numele diversificării surselor de import de energie și a căilor de livrare. Informal, proiectul Nabucco a fost „nava amiral“ a CSG: conceput să transporte gaz natural caspic și din Orientul Mijlociu către Europa Centrală, Nabucco urma să se întindă 3.900 km din Azerbaidjan prin Georgia, Turcia, Bulgaria, România, Ungaria și Austria, la o capacitate de 31 miliarde de metri cubi pe an (mmca).
Principala sursă de gaz vizată de CGS este gaziferul azer Shah Deniz, din largul Mării Caspice. Descoperit în 1999, zăcământul Shah Deniz are rezerve estimate de 1,2 trilioane metri cubi. Este operat de un consorțiu condus de companiile BP (25,5%) și Statoil (25,5%). Producția a demarat în 2006, iar prima fază de dezvoltare furnizează în prezent circa 9 mmca. Dezvoltarea completă (Shah Deniz II) presupune investiții de peste 10 miliarde de dolari și urmează să suplimenteze producția cu 16 mmca începând din 2017. Din acești 16 mmca, 6 sunt deja rezervați pentru piața turcă, astfel că vor rămâne doar 10 mmca disponi
