De la suspendarea președintelui Traian Băsescu încoace, televiziunea Antena 3, a lui Dan Voiculescu, devine treptat televiziune națională. Nu pentru că i-ar reprezenta pe cei peste opt milioane de cetățeni care se presupune că au votat la referendum pentru demiterea președintelui (ca să fie cu adevărat națională ar trebui să se adreseze și restului cetățenilor). Nu pentru că ar urma standarde editoriale ireproșabile. Nu pentru că ar oferi o soluție salvatoare față de plictiseala și brambureala de la TVR. Și nici măcar pentru că este o televiziune care a știut să câștige de partea patronului ei, în ani de zile, o bună parte a populației. Este însă singura televiziune la care îi poți vedea, aproape seară de seară, pe președintele interimar și/sau pe primul ministru explicând, în interviuri lungi, tacticoase, situația actuală, mersul politicii, interpretarea evenimentelor, trecând lin peste demisia vreunui ministru și, revenind treptat la subiectul preferat : ce a mai zis și ce a mai făcut președintele suspendat care și așa, suspendat, continuă să perturbe liniștea și consensul guvernării. Agenda interesului public care definește orice televiziune națională finanțată din banii contribuabililor a fost preluată de o televiziune privată, unde primii oameni ai țării comunică populației intențiile și deciziile privitoare la viața de fiecare zi și la bunul mers al națiunii.
Sigur, președintele și primul ministru sunt aliații patronului și apariția lor constantă la televiziunea lui e, până la urmă, explicabilă, deși greu admisibilă din perspectiva profesionalismului politic și a maturității democratice a instituțiilor. Problema conflictului de interese nu mai e de pus… Umbla, la un moment dat, zvonul că TVR va fi preluată treptat, dar sigur, de Dan Voiculescu, și că se fac deja demersuri în acest sens. Ar fi pasul firesc după actuala stare de fapt.
Dar mai exist
