- Oraşul ăsta arată de parcă ar fi decupat din Elveţia şi Austria.

Asta mi-a spus despre Vatra Dornei un neamţ, pe care l-am plimbat prin judeţul nostru sâmbătă şi duminică. Impresionat de peisaj şi de cochetăria staţiunii, s-a arătat decepţionat doar de calitatea berii, extraordinar de proaste, fiindcă în ţara asta nu se respectă timpul de fermentaţie, reţeta, nu se respectă nimic. Dar chiar şi-aşa, proastă, a înghiţit-o până la ultima picătură, pentru că dacă tot a plătit-o era păcat să n-o şi bea.

În parcul din Vatra Dornei, lumea lovea cap în cap câte două nuci, revendicând compania veveriţelor, de parcă veveriţele erau nişte chelneriţe care întârziau să ia comenzile de la mese:

- Marianaaaaa ! Marianaaaaa! Ma-ri-a-na !

Nici asta nu i-a plăcut neamţului meu. Mai întâi a crezut că în parc domiciliază o singură veveriţă, pe care o cheamă Mariana. Apoi, când a văzut puzderia de veveriţe - săltăreţe ca damele din PDL -, s-a arătat din nou decepţionat.

- Pe mine, dacă aş fi veveriţă, m-ar revolta lipsa asta de imaginaţie. Mariana peste tot. Şi-apoi, pe masculi, pe veveriţoi adică, îi cheamă tot Mariana ?

Argumentele oaspetelui meu erau foarte îndreptăţite. N-am auzit pe nimeni strigând: - Marian !

La întoarcere, profitând de minunata şosea care porneşte de la Pojorâta, am urcat cu automobilul până sus pe munte, pe Rarău. E bună şi nu-i bună şoseaua asta, pentru că tot necioplitul urcă astfel până sus, cu consecinţele de rigoare.

De exemplu, lângă Pietrele Doamnei, urla Florin Salam – din difuzoarele maşinii unor tineri - de speria toate caprele negre. Peste tot, ambalaje de plastic şi doze goale aruncate până şi într-o scobitură în stânca muntelui.

- Asta crimă este, mi-a spus neamţul meu dezamăgit. Să-ţi dea Dumnezeu asemenea frumuseţi şi tu să-ţi baţi joc de ele.

Iarăşi neamţul meu avea dreptate. Am lăsat privir