François Hollande vrea să se târască pe neobservate în afara uniunii politice dorite cu ardoare de Germania.

Discursul politic din Franța ultimelor zile mustește de eufemisme. Cuvinte precum austérité sau rigueur sunt evitate cu obstinație, deși toată lumea știe că tăierile de cheltuieli nu pot fi amânate la nesfârșit. În schimb, guvernul lui François Hollande preferă termeni ca redressement sau „restabilirea“ finanțelor publice. Iar atunci când vine vorba de criza zonei euro și de insistențele Germaniei privind aprofundarea uniunii politice, Hollande răspunde cu o sintagmă plină de tâlc: intégration solidaire, sau integrare prin solidaritate.

Înțelesul pe care îl dă președintele francez acestei fraze este la fel de important pentru viitorul monedei unice ca și disponibilitatea Germaniei de a accepta în continuare partajarea riscurilor. Zona euro pare să fi trecut la un nou nivel de suferințe, după ce tot mai mulți investitori și-au anunțat intenția de a părăsi Spania, iar Grecia pare să se fi întors la caznele de acum un an. Și, ce este cel mai grav, piețele și-au pierdut încrederea în soarta monedei unice. Acum, liderii politici au responsabilitatea de a le demonstra că viitorul euro este mai sigur ca niciodată.

Germania este presată să sprijine moneda acceptând punerea la comun a datoriilor suverane și lansarea unor acțiuni colective de consolidare a sistemului bancar. Cancelarul german Angela Merkel a afirmat în mai multe rânduri că, dacă se va pune problema partajării datoriilor, trebuie implementat un sistem de control mult mai solid. Cu alte cuvinte, instituțiile europene trebuie să primească prerogative sporite în stabilirea bugetelor și politicilor economice naționale și în supravegherea sectorului financiar. Iar o asemenea autoritate trebuie legitimată prin modificarea instituțiilor UE și întărirea Parlamentului European.