- povestea unui interviu -
Actorul Dorel Vișan va intra probabil în posteritatea cinema-ului românesc, pentru un senator corupt cu poftă de melci din era de după Ceaușescu, și pentru un miner cu un destin teribil de întunecat din Transilvania anilor ’30. Senatorul melcilor a fost nominalizat la Palme D’Or în 1995, iar Iacob la Premiile Academiei Europene în 1988, ambele pentru cel mai bun film și cel mai bun actor. În mod curios, destinul lui Dorel Vișan pare să fie presărat cu melci.
În cel mai nou film al lui Tudor Giurgiu, Despre oameni și melci, el joacă iar rolul unui corupt, un director care vinde fabrica, investitorilor francezi. Aceștia promit să facă aici producție de conserve de melci. În anii ’90, el a ajuns să întruchipeze sadismul comunist și tentaculara corupție postcomunistă, actorul devenind unul dintre cei mai iconici negativi de pe marele ecran românesc.
DE ACELASI AUTOR Șocurile premiate Personajele Mostrei Glamour vs. criză Jocurile FoameiCînd mă gîndesc la Dorel Vișan, am în minte două fețe opuse; una – a actorului de comedie seren, ironic, pe scena teatrului în anii ’80, cu zîmbetul lui inconfundabil și subversiv; cealaltă – a ticălosului abisal, a torționarului, a politicianului mizerabil, a mafiotului. A doua față se întinde pe întregul deceniu ’90, ceea ce face greu de crezut că prima ar fi existat vreodată. De fapt, în anii 2000 numai Cristian Mungiu mai părea să și-o amintească cînd l-a distribuit în rolul unui polițai flegmatic, în debutul său, comedia Occident. Dar cînd ne-am întîlnit pentru interviu în apartamentul său de la Cluj, mi-a deschis ușa cu zîmbetul lui special ce îți dă senzația că cineva tocmai a spus o glumă sofisticată, aproape periculoasă, pe care tocmai ai ratat-o.
Adoră să stea de vorbă. Trecut de 70 de ani, Dorel Vișan e un om extrem de dedicat, nu neapărat actoriei, cît multitudinii de hobby-u
