Despre frumoasa noastră ţară trebuie spus că, din păcate, are formatul unei democraţii dictatoriale. Vai de cei care nu se alătură, fără ezitare, înţelegerii democratice germane a lucrurilor. Deşi ea este buimacă, iar partidele de guvernământ au ucis-o practic. Cuvinte cheie necontrolate şi inteligenţă incompetentă devin stat în stat, scrie Brigitte Zimmermann în NEUES DEUTSCHLAND.
Totuşi: dacă cineva nu face ceea ce se aşteaptă elitele germane să facă, întreaga naţiune cade în dizgraţie. Pentru că îşi va alege mereu, ca lideri, politicieni şi politiciene necorespunzători. Ruşii, de exemplu, sau grecii, care au binevoit, după alegeri repetate, numai în cele din urmă să urmeze instrucţiunile primite de la Merkel, Schäuble şi alţii. Şi apoi există reformele menţionate care impun austeritatea, dar nu mai prea sunt ascultate ca înainte. La fel au procedat întotdeauna oamenii. Dictatura impozantă dă rezultate necorespunzătoare nu numai în condiţiile socialismului real.
De asemenea, principiul recunoaşterii meritului, venerat în această ţară de opinia publică, este compromis demult. Nu numai că o parte a populaţiei este plătită prost pentru munca efectuată. În plus, oricine face performanţă dar nu face zgomot, nu înţelege corect economia de piaţă. Unii care ar fi putut face ceva util, nu mai simt nevoia să facă. Aidoma bătrânilor unchi de la talk show-uri, de exemplu. Ei fac zgomot numai la rundele de întâlniri. Şi nimeni nu-i opreşte.
Sau să-i luăm pe miniştrii care nu aduc nimic, dar cu interviuri nevrotice de vară cresc numărul accidentelor la bursă. Deşi guvernul întotdeauna predică de la amvon, e bine să se liniştească pieţele. La fel şi dureroasele contribuţii financiare ale contribuabilului german. Dacă dictatura incompetentă ar fi mai puţin costisitoare, ea ar putea să existe pe cheltuiala contribuabililor şi şi-ar face mai simţită prezenţa.
