Octavian Belu si Mariana Bitang sunt doi dintre cei mai mari antrenori de gimnastica din lume. Din lume! La cate alte sporturi sau la care alte domenii de activitate se poate mandri tara noastra ca are unii dintre cei mai buni specialisti de pe intreaga planeta?
Daca sportul este, intr-adevar, o parte importanta din istoria unui popor si daca si sportul face parte din educatia unei natii intregi, atunci Belu si Bitang ar trebui luati din sala de antrenament si dusi direct in Muzeul National de Istorie a Romaniei.
Daca sportul este un vector de imagine atat de important pentru o tara, atunci Belu si Bitang ar trebui sa aiba conturile burdusite cu banii aruncati de Elena Udrea pe celebra frunza si pe alte evenimente de maxima importanta, urmarite de distinsa fosta ministresa si prietenii ei apropiati.
Binenteles, sunt exagerari. Cert este ca cei doi antrenori sunt in topul mondial. Cert este ca cei doi au refuzat oferte mult mai bune din punct de vedere financiar si chiar sportiv pentru a antrena in si Romania. Cert este ca fara munca lor, gimnastica romaneasca ar performa mult sub nivelul actual, lucru care s-a vazut in perioada in care Belu si Bitang au renuntat la lotul national.
In conditiile in care tehnicienii nostri reusesc sa faca din rahat bici, mentinand in elita o echipa a Romaniei ce are o baza de selectie de cateva sute de ori mai mica decat cea a principalelor rivale, numind aici China, SUA si Rusia, ofuscarea unora din ultimele zile este complet nejustificata. Si chiar cretina.
Da, gimnastele noastre au evoluat cumva sub asteptari la Olimpiada de la Londra. Au obtinut "doar" 3 medalii, aur, argint si bronz, si au mai ratat inca cel putin doua in extremis. E putin daca ai in minte Jocurile Olimpice de acum douazeci si ceva de ani. In conditiile actuale, cand vorbim de 200 de sportive legitimate,
