- Editorial - nr. 153 / 8 August, 2012 Este locul fata de care toti salcudenii, indiferent unde i-au imprastiat valurile vietii, simt o chemare a pamantului, o chemare catre locurile copilariei, locuri pe care le pastram mereu in suflet”. Sunt cuvintele profesorului Gheorghe Andreica, de pe coperta a 4-a a "Monografiei localitatii Salcud” (judetul Mures), ca o datorie morala a unui fiu al satului, onorata, din plin, prin aparitia acestei carti, o datorie fata de locul nasterii, al obarsiilor unui om. Intelectual daruit, membru al Cercului ASTREI din Iernut, fost primar PUNR-ist al Iernutului, profesorul Gheorghe Andreica a raspuns, prin aceasta monografie a Salcudului, unei chemari interbelice, indepartata in timp, a lui Dimitrie Gusti, adresata preotilor, invatatorilor, avocatilor, profesorilor, fiilor satului, sa-si indrepte atentia spre locurile nasterii sau muncii lor, pentru a nu se pierde o mostenire romaneasca, dovezile radacinilor dainuirii noastre pe aceste meleaguri. Asta o face profesorul Gheorghe Andreica, prin cartea-document, aducandu-ne in fata un parcurs istoric, in urma unei munci facute cu tragere de inima si incununata de folos. Evolutia administrativ-teritoriala (chiar o harta a Regiunii Autonome Maghiare de trista amintire, nascuta din vrerea Moscovei, dovada unor vremuri proletcultiste si staliniste!), geografia umana a locului, biserica si preotii, onomastica, toponimia, etnografia, folclorul vin sa rotunjeasca un gand al implinirilor unei idei, materializate dupa multi ani de munca. Pentru ca numai usor n-a fost! In cei peste 22 de ani postdecembristi, monografii au aparut multe, dar nu dupa, sa zicem, modelele de inalta tinuta intelectuala si profesionala ale lui Dimitrie Gusti, Petru Sant si Dragus, de pilda, ci, mai mult, dupa "sabloane” ca la croitor. Cu tenacitatea cercetatorului, cu ambitia fiului satului, cu radacini adanci in trecu