Statul român subvenţionează minimum jumătate din prima anuală aferentă asigurărilor de culturi agricole. În plus, dimensiunile încă extrem de mici ale pieţei de profil obligă companiile locale să practice cote de asigurare de cel puţin două ori mai mici decât cele din ţările dezvoltate ale Europei.
Numărul asigurărilor agricole încheiate în România a crescut substanţial în ultimii doi ani, însă, cu toate acestea, rămâne la un nivel mai degrabă neglijabil. Doar 20% din suprafaţa agricolă din ţara noastră este asigurată, ceea ce face ca segmentul agricol să reprezinte sub 1% din totalul primelor brute subscrise anual de companiile de asigurări din România, adică undeva la 20 de milioane de euro pe an. Vorbim deci despre un potenţial de dezvoltare imens mai ales că, potrivit specialiştilor în domeniu, cotele de asigurare practicate la nivel local sunt încă reduse comparativ cu media europeană. În plus, statul român subvenţionează o parte substanţială a primei anuale. „După ce plăteşte, integral sau în rate, prima anuală aferentă poliţei de asigurare, fermierul merge la APIA cu documentaţia şi va obţine cel puţin jumătate din prima anuală. Statul subvenţionează, în funcţie de riscurile asumate, chiar şi 70%, însă trebuie reţinut că subvenţia minimă este de 50%", a explicat, la RFI, Bogdan Pîrvu, directorul Fata Asigurări, cea mai importantă prezenţă locală pe segmentul poliţelor agricole.
Ce se asigură şi ce nu se asigură?
În mod tradiţional companiile de asigurare acoperă, fără excepţie, şapte riscuri în cazul poliţelor agricole. Este vorba despre grindină, ploi ,furtună , incendii, îngheţ timpuriu, îngheţ târziu şi alunecări de teren. Problema majoră o constituie însă excepţiile de la asigurare adică acele riscuri pe care societatea nu şi le asumă. La acest capitol, cele mai importante sunt riscul de secetă, riscul de inundaţii şi gerul de iarnă. „A
