Deseori ne lovim de plafonări, deseori ni le provocăm singuri. Performanţele olimpicilor români ajunşi la Jocurile Olimpice de la Londra sunt remarcabile, pe de o parte, dezamăgitoare pe de alta. S-au obţinut medalii de la sportivi a căror nume nu erau cunoscute până în prezent, s-au pierdut altele, de unde cu toţii ne aşteptam la altceva. Remarcabilă este şi doar prezenţa, când calificarea pentru cel mai important eveniment sportiv al planetei este o mare performanţă. Cei care reuşesc să se afirme provin din ţări care acordă o mult mai mare atenţie acestui fenomen. Performanţa este împiedicată deseori de automulţumire. Când un sportiv iese din anonimat prin rezultate, sau este excesiv mediatizat, apar „fumurile”.
Exemplul care m-a determinat să scriu aceste rânduri este cel al fotbalistului Claudiu Bumba de la FC Municipal. Sosea la Târgu-Mureş în urmă cu un an, la vârsta junioratului. Se prezenta ca un băiat talentat, un jucător care promitea. I-am luat un interviu pentru a-l prezenta suporterilor. Un băiat foarte modest, timid, însoţit de tatăl său, care-l aducea din Maramureş pentru a se lansa în lumea bună a fotbalului. Titular în mai multe partide, selecţionat în luna ianuarie de către Victor Piţucă la lotul reprezentativ, a fost ţinta a numeroase publicaţii, comparat cu Hagi, ca vârstă la care-şi face debutul.
După doar un an, toţi aceşti factori l-au transformat pe tânărul jucător într-o adevărată „vedetă”. Nu-i mai ajungi la nas. L-am întâlnit la un amical, l-am întrebat care este situaţia cu transferul său la AS Roma. „Nu ştiu de unde scoateţi astea, sunt accidentat, n-am fost niciodată în Italia”, au fost câteva din cuvintele sale. Sunt reguli, până nu este certă o astfel de schimbare, nu au voie să spună nimic. Este la Roma. Toate bune, până la tonul pe care răspundea băiatul timid înainte cu mai puţin de un an. N-ar fi primul caz în care s
