De regula, setea se potoleste cu apa. Romanul bea ceai doar cand nu se simte bine, acesta fiind primul medicament la care apeleaza.
Nu e o tragedie ca nu cunosti compozitia ceaiului verde ori a celui negru care deocamdata sunt o moda sau un moft. Nu spun ca aceste ceaiuri nu sunt bune si n-ar face bine, dar asta se intampla poate cu oamenii din zona in care cresc copacii pentru asemenea ceaiuri.
Noi avem o flora bogata, plante care pot alina multe suferinte. Ar trebui insa sa existe si dorinta de a invata cate ceva despre aceste plante care sa ne ajute sa le folosim la nevoie.
Ceaiul e bun oricand si oriunde. Cu un fierbator mic, la indemana, ti-l poti prepara si la birou, in deplasare sau in concediu.
Plantele din care se face ceaiul nu se fierb. Dupa ce apa clocoteste, se ia ibricul de pe foc, se pune planta, se acopera vasul si se lasa la infuzat cateva minute. Apoi, se strecoara ori se scot pliculetele.
Daca pentru indulcit folosesti miere de albine, de preferat cea poliflora, aceasta se adauga atunci cand ceaiul este cald ca si zeama de lamaie, de altfel. Ceaiul nu se bea ca apa, se savureaza, se bea cu inghitituri mici si rare, pe parcursul a 10, 15 minute.
Obisnuieste-i si pe copii sa bea ceai. Nu trebuie sa-i obligi. Bea ceaiul in fata lor, lauda-i gustul si aromele si, oricat ar fi de mic, explica-i de ce e bine sa bem macar o ceasca de ceai pe zi si nu numai atunci cand nu ne simtim bine. Copilul va intelege si, la un moment dat, chiar va cere.
Nu prepara mult ceai dintr-o data ca sa ai si pentru mai tarziu. Ceaiul se degradeaza in timp. Peste cateva ore nu va mai avea culoarea, gustul si aroma ca cel proaspat preparat.
Acestea ar trebui sa fie tot atatea motive care sa te opreasca de a cumpara ceai gata preparat care, in nici un caz, nu poate fi o varianta mai b
