Norvegienii au probleme cu romii, care au venit masiv în ţara fiordurilor. Dreapta şi populiştii cer introducerea interzicerii cerşitului. Guvernul face apel la prudenţă, dar nu prea ştie ce să facă.

Romii au pus Norvegia la o încercare grea şi aceasta în momentul în care ţara continuă să-şi lingă rănile după masacrul de anul trecut al lui Anders Breivik, care a ucis 77 de persoane în numele ideii de eliberare a ţării de musulmani şi imigranţi. Guvernului nu-i vine uşor acum să ridice problema imigraţiei, cu toate că tema va apărea inevitabil anul viitor înaintea alegerilor parlamentare.

În comparaţie cu alte grupuri de imigranţi, în Norvegia numărul romilor nu este aşa de mare. Se apreciază că la Oslo şi câteva alte oraşe mai mari s-ar afla 2000-3000 de imigranţi din România şi Bulgaria. Problema este că, spre deosebire de polonezi (care sunt în jur de 100.000), romii nu au venit să lucreze, ci să cerşească.

Acest lucru îi supără pe mulţi norvegieni, care consideră că a întinde mâna după cerşit pur şi simplu nu este fair. Cerşitul nu are loc în filosofia acestei ţări nordice.. Statul ocrotitor are grijă acolo de toţi, chiar şi de imigranţi, cu condiţia să se încadreze într-un cadru social, ceea ce nu se poate spune despre romi. Pentru norvegieni este de neconceput adăpostirea pe străzi şi în tabere dărâmate, mod de viaţă la care cei veniţi din Bulgaria şi România se decid tot mai des.

În aprilie, când am fost la Oslo, am întâlnit sporadic romi care cerşeau în centrul oraşului - erau în special femei în vârstă. În timpul verii, în capitală şi în oraşele mai mari au venit grupuri mai mari, între care oameni în puterea vârstei şi tineri. Pentru o parte din norvegieni romii cerşetori sunt pur şi simplu paraziţi sau în cel mai bun caz persoane care lucrează din dispoziţia boss-ilor romi în Mercedes-uri. Pentru alţii sut victime ale bandelor t