Dezbaterea publică a proiectului legii privind organizarea şi funcţionarea sistemului de sănătate din România ar trebui să se prelungească, după afirmaţiile oficialilor, şi pe parcursul lui august 2012, procesul consultativ urmând să fie finalizat în prima parte a lunii septembrie. Continuăm şi în acest număr prezentarea proiectului de aproape 300 de pagini asumat de dr. Vasile Cepoi, ministrul sănătăţii.

Spitalele

Al cincilea titlu al proiectului Cepoi propune, spre deosebire de cele precedente, importante schimbări. Astfel, spitalele publice ar urma să fie organizate ca instituţii de sănătate: „persoane juridice de drept public, autonome financiar, care nu se încadrează în categoria instituţiilor publice bugetare“ (art. 76). După ce, în varianta abandonată a proiectului Vlădescu, spitalele publice ar fi putut deveni nu doar organizaţii nonguvernamentale cu statut special, ci chiar societăţi comerciale, notăm că a fost abandonată această ultimă variantă, care – justificat – a stârnit numeroase controverse la începutul anului. Este important faptul că proiectul Cepoi statuează, alături de autonomia financiară (existentă de facto şi până acum), că spitalele nu vor fi încadrate în categoria instituţiilor bugetare, deoarece vor fi (mai corect: vor putea fi) astfel înlăturate numeroasele încorsetări birocratice ale managementului spitalelor. Însă doar parţial, deoarece, după cum vom vedea în cele ce urmează, consiliile de administraţie, unde proporţia majoritară o deţin autorităţile care administrează spitalul (locale sau centrale), controlează ferm principalele decizii ale managerului. Până atunci însă, reţinem că proiectul de lege permite administrarea spitalelor nu doar de către Ministerul Sănătăţii, alte ministere şi instituţii cu reţea sanitară proprie şi autorităţile publice locale, ci şi de universităţile de medicină şi farmacie (art. 76