In Mongolia, ca nomazi prin traditie, oamenii si animalele au o relatie speciala, pe care, pentru a o intelege mai bine, m-am oprit citeva zile intr-o ferma lângă Darkhan, cel de-al doiela oras industrial al tarii si centru universitar, cu o populatie de circa 95 000 de persoane, in special tineri.
Autobuzul care ne-a adus din Rusia ne-a lasat langa piata unde se vind de toate, de la banane la cai si capre. De aici a venit sa ne ia gazda noastra, fermierul unde aveam sa stam 4 zile, in satul Orhon, situat la 40 de minute de mers cu masina, pe drumuri de pamint.
Asteptindu-l, in orasul prafuit, cu drumuri desfundate, am facut cunostinta cu un profesor de matematica ce a venit sa ne salute, precum si cu doi betivi hotariti sa ne tina de urit si sa vegheze asupra bagajelor noastre.
Alcoolul este o problema nationala in Mongolia, unde pe de o parte statul incurajeaza natalitatea, dar pe de alta parte somajul este in medie de 10 %, si mult mai ridicat in zona rurala. Barbatii, mai putin educati decit femeile, pentru ca sunt retinuti sa ajute la muncile fermei, sunt victimele cel mai numeroase, ne spune gazda noastra, un australian de 60 de ani, imbracat in tinuta cazaca, pentru a pastra traditia bunicilor sai, odinioara protectori ai tarului rus. Martin locuieste aici de 10 ani, si e casatorit cu Mingii, o tinara mongola cu care are o fetita de 9 ani.
Ferma lor are 4 tipuri de picioare scurte si lungi, cum sunt clasificate aici animalele: capre si oi, picioare scurte; cai si vaci, picioare lungi. Numai camile nu are, nu este zona lor.
De ce tine atitea animale ? Pentru ca nu il costa mai nimic, raspunde, si in plus, dau lapte, lina, si carne. Caii se intretin singuri, sunt in libertate, pentru a fi obisnuiti sa se lupte cu lupul iarna si sa isi gaseasca singuri de mincare si apa. Unii pot fi calariti, altii nu. Dar cei mai mul
