Dupa excursia cu transsiberianul, popasul la lacul Baikal, şi cele câteva zile petecute la o ferma din Mongolia, corespondentul RFI la Helsinki, Denisa Udroiu, a ajuns şi în deşertul Gobi. Iată experienţa ei:

In cel mai mare desert al Asiei, Gobi, imi doresc sa ajung de pe vremea scolii generale, cind am auzit la geografie despre imensul teritoriul ce se afla azi atit in Mongolia cit si in China. Un desert nu de nisip, ci mai ales de pietre, in care se afla citeva dune de nisip, intre care impunatoarele Dune cintatoare, Khongorin Els, cu nisip fin , alb rosiatic, ce ating inaltimi de 200 de metri si se intind intre doua lanturi muntoase, pe 100 de km.

In Gobi nu pleci de unul singur. Nu poti inchiria o masina fara sofer, pentru ca, o greseala sau o pana pot fi ultimele pe care le faci. Calatoria in Gobi mi-a arata ca afirmatia este absolut adevarata. Dupa o zi petrecuta facind turul agentiilor, am facut echipa cu Francoise, o frantuzoaica biolog iesita la pensie, si am plecat , spre sud cu Mungii, un sofer de 35 de ani orifginar din Gobi si cu Seghi, o profesoara interpreta de 33 de ani, care voia sa practice engleza si care ne-a gatit.

In pofida turismului intensiv si a depozitelor de minereuri in zona, drumurile asfaltate lipsesc cu desavirsire, fiind adesea doar dire trasate in praf. Soferii se orienteaza in functie de peisaj, pentru a lua directia dorita. Am mers cu masina sute de kilometri, nevazind nimic altceva decit cite o iurta sau calareti minind turmele. Pe drum am intilnit citeva motociclete, un autobuz si citeva masini cu difuzoarele date la maxinum. Unele au ramas impotmolite in riurile formate de ploaia adusa de muson, altele ne-au depasit.

Am dormit in cort la marginea acestei autostrade largi cit desertul, unde masinile continua sa circule si noaptea, urmind un drum pe care numai ele il stiau. Ne-am trezit cu o