Devine tot mai probabil ca referendumul din 29 iulie să fie invalidat ca urmare a prezenţei la vot insuficiente, chiar dacă este îndoielnic să ai 18,3 milioane de români pe listele electorale permanente, deci oameni de peste 18 ani, când la recensământ populaţia stabilă a fost evaluată, preliminar, la 19,0 milioane.
Subminată însă chiar din inima organizării referendumului - de la Ministerul de Interne - coaliţia nu a putut întruni cvorumul. Acum, povara celor 7,5 milioane de voturi pentru este practic pe liderii USL care i-au chemat la urne pe oameni şi de la care a plecat toată această tevatură.Nu era cazul şi a fost o construcţie aproape de limita legală convocarea unui referendum pentru demiterea preşedintelui, dar mare diferenţă faţă de referendumul impus de preşedintele suspendat pentru alegerile din 2009 pentru a avea un plus la voturile proprii, de a lichida turul II la alegerile locale sau de încercarea de a comasa alegerile parlamentare cu cele locale nu este.Întrebarea acum însă este: bun, ne reîntoarcem - cu unii dintre combatanţi căzuţi, cu alţii încă în picioare - la starea iunie 2012.
Şi ce se rezolvă? Ce plan avem de mers mai departe?S-au consumat tensiunile din societate şi economie care au izbucnit în stradă în ianuarie 2012 şi de la care a plecat totul - şi aiuritoarea schimbare a premierului Boc când trenurile erau blocate sub nămeţi, şi cea a premierului Ungureanu, şi obsesia USL-ului de a scăpa de preşedinte în orice condiţii, când grijile noului guvern trebuia să fie fondurile europene, infrastructura şi seceta?Adică, altfel spus: mai are benzină preşedintele suspendat aflat de opt ani la putere pentru a oferi soluţii de administrare a ţării pentru încă doi ani? Că oamenii pe care i-a mandatat până acum să conducă ţara s-au împiedicat singuri, şi-au epuizat soluţiile.
Au capotat guvernările sale ca un motor rămas în pană, ca