Frica reprezintă un fenomen natural şi normal prezent în viaţa fiecărei persoane. Frica are şi o puternică funcţie adaptativă, semnalizează prezenţa unui pericol sau a unui potenţial pericol pentru persoană. Frica pregăteşte orice organism pentru confruntarea cu pericolul. În general pentru a face faţă unui eveniment de criză, unui pericol, unui eveniment neaşteptat cele mai frecvente reacţii sunt cele de fugă – îndepărtarea rapidă de evenimentul sau situaţia care este periculoasă – sau lupta – opunerea de rezistenţă şi necesitatea de a acţiona în vederea neutralizării sursei de pericol.

De exemplu, dacă suntem la iarbă verde şi apare un lup, prin frică ni se semnalează pericolul şi rapid fugim din acel loc; dar dacă suntem într-o curte şi nu mai putem ieşi şi dăm peste un câine mare şi fioros, care se îndreaptă spre noi, la fel frica ne semnalează că este un pericol de a fi muşcat şi poate să aleagă confruntarea cu câinele, persoana să facă orice ca să intimideze câinele şi să se apere pe sine.

Dar cum anume frica pregăteşte organismul pentru confruntarea cu pericolul? În primul rând frica declanşează anumite modificări la nivel fizic şi psihic pentru a putea produce reacţii rapide şi în plus produce o serie de modificări care au menirea de a creşte rezistenţa corpului în cazul în care se pot produce unele leziuni dintr-o eventuală confruntare.

Modificările care pot apărea ca urmare a instalării fricii sunt: creşterea gradului de vigilenţă, cu alte cuvinte simţurile devin mai treze şi aceasta datorită faptului că în stările de frică se secretă într-un grad mai mare norepinefrina; creşterea ritmului cardiac pentru eventualitatea în care trebuie pompat mai mult sânge pentru momentele de fugă sau luptă; creşterea concentraţiei de zahăr din sânge pentru a-i da posibilitatea organismului de a produce mai multă energie necesară unui efort s