Acum doi ani, domnii Ponta şi Mazăre se jucau cu noua generaţie social-democrată de-a "Guevara, Fidel Castro şi juniorii revoluţionari", pe scenele unei şcoli de vară de pe litoral. Dacă actualul prim-ministru purta la întâlnirea cu tinerii doar o şapcă verde, cu stea în frunte, primarul Constanţei intra în scenă echipat definitiv cazon, de la cizmă la beretă, pe o caniculă de peste 35 de grade. Astfel de posturi nu însemnau doar un teatru ieftin, ci o anumită mentalitate, confuză şi grotescă.

Domnii aceştia, relativ maturi, au aşteptat să se facă democraţie în România ca să-i maimuţărească infantil pe dictatorii a căror fugă din realitate au simţit-o românii, infinit, pe pielea lor.

Mai nou, Mazăre dezvoltă o personalitate artistică multiplă: ba e Castro, însoţit de-o trupă de castriste la adunările oficiale de partid şi Uniune; ba e Gaddafi, apărat de garda războinicelor blonde, ba e corcitura lui Popeye Marinarul, cu beretă-Fidel pe-o ureche, însoţit în largul referendumului de o flotilă de "navo-modele". Ca să nu mai amintim de devierile "haute couture" ale aceluiaşi primar al Constanţei, către o linie de modă "nazi".

Am putea să-i lăsăm în prosteala lor "revoluţionară" pe aceşti tovarăşi pârâţi şi anacronici dacă între timp, aşa fantazaţi cum se află, n-ar fi ajuns în fruntea statului, de unde lovesc din nou.

Deunăzi, poliţia din Constanţa, într-un exces de zel, le-a luat la întrebări pe însoţitoarele la urne ale primarului, ca să vadă dacă nu cumva unele dintre ele au fost târâte cu anasâna la vot. Sigur că scena pare - dacă tot ne prostim în cadru artistic - decupată din filmele lui Funes - seria jandarmilor.

Infinit mai gravă mi se pare reacţia camaradului Che-Ponta, în rol de prim-ministru. Uitând, în febra jocului, în ce fel de stat trăim, premierul a cerut imperativ procurorilor - care, fie vorba între noi, nici nu jucau în fi