Singurul scenariu de acceptat in marea mojicie pe care o traversam fara voie, dar necesara pentru limpezirea apelor, este acela ca, la capatul macelului, Romania va avea un pret foarte mic si se va putea marita iute.
Cu care s-o nimeri: tractoristul neamt sau producatorul de branza francez sau fabricantul de vin din California. Sau macar instalatorul polonez. Cat de rau poate fi?
Caci, pana la urma, un pas mai era pana la decredibilizarea totala a tarii: pulverizarea Curtii Constitutionale. Care nu era ea o fecioara crescuta in Salzburg de Julie Andrews la castelul von Trapp, deoarece i-au impletit cositele politicieni de toate familiile, dupa care i-au facut felul ca la carte, numai lampa rosie ii mai trebuia.
Dar cel putin formal, caci asta este lumea in care vietuim ca rozatoarele, atente sa nu le inhate vreun motan paduchios, CCR era un templu. Nu conteaza adevarul, conteaza cum era ea perceputa de catre sefii cancelariilor occidentale.
Ei bine, daca marimile lor aveau impresia - sau cel putin mimau - ca CCR este singura entitate care poate transa la macelarie si se zbatea intreg continentul sa nu-i fie terfelit obrazul cerandu-ne sa-i sorbim intelepciunea de pe buze, sa ne raportam la ea, care era singurul lucru de facut pentru ca Uniunea Europeana sa o considere inca o institutie putreda, fara rezon sa fie luata in considerare? Bingo!
Zis si facut! Asadar cine doreste, la Paris, Berlin sau Bruxelles, sa se informeze ce se intampla in Romania, poate afla rapid: la CCR exista suspiciunea ca un judecator a comis un fals grosolan in numele unui interes dictat de cei care l-au instalat in Olimp. Uraaa! Si asta dupa ce magistratii si-au pus coada pe spinare si au plecat la o cura de namol in singurul moment din viata lor cand ar fi trebuit sa-si trateze artrita cu comprese cu menta si ardei iute.
