Lui Ceauşescu i-ar fi plăcut în Uniunea Europeană. Se observă asta din mesajul transmis pionierilor şi şoimilor patriei pe 2 iunie 1983 în cotidianul Scînteia: "Dorim ca toţi copiii patriei noastre, copiii Europei şi ai întregii lumi să trăiască într-o lume a păcii, a frăţiei, a prieteniei. Toţi cei care iubesc viaţa, iubesc copiii, iubesc lumea să se angajeze ferm pentru pace, pentru colaborare, pentru o lume a bunăstării, a fericirii".
Spun că Ceauşescu ar fi fost încântat de UE nu pentru că şi Franţa are pionierii săi ("Les Pionniers de France"), care se angajează să-şi iubească patria, să înveţe bine, să fie harnici şi disciplinaţi şi să cinstească cravata cu tricolor, ci fiindcă e imposibil ca, citind trei-patru sloganuri europene, să nu-mi amintesc de vreunul din vremea lui. Ceea ce pentru mine constituie un complex de superioritate faţă de irlandezul sau olandezul neinstruit care abia acum învaţă ce-i socialismul.
Dar mai bine am identifica ce i-ar mai fi plăcut lui Ceauşescu în UE, în afara faptului că pe 8 mai – cu o zi înainte de Ziua Europei – se aniversa înfiinţarea Partidului Comunist Român şi ar fi ţinut-o dintr-o sărbătoare în alta. Probabil i-ar fi dat satisfacţie întrecerea socialistă între întreprinderi la absorbţia de fonduri europene. Şi ar fi apreciat, cu siguranţă, şi austeritatea fiscală, respectiv criteriile de la Maastricht. El până la urmă le-a respectat, a adus datoria la zero. Ceea ce este totuşi greu de spus e cum s-ar fi numit trioul Ceauşescu – Merkel – Hollande. Dar poate că nici asta nu contează, important e că Ceauşescu ar fi acuzat pieţele pentru creşterea costurilor de împrumut ale statelor. Ar fi tunat împotriva speculanţilor "short selling" şi CDS-urilor, spunând că imperialismul se află într-un stadiu nou, în care capitalul financiar-bancar a devenit forma principală de dominaţie şi asuprire a popoarelor. Fără a u
