Ce se întâmplă în Spania?, se întreabă Europa şi, mai ales, Germania. Der Spiegel l-a rugat pe unul din reporterii săi, fiul unor muncitori imigranţi din Spania, să se întoarcă în ţara părinţilor săi şi să afle care sunt originile acestei crize.

Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi.

Cu câteva luni în urmă, am fost intervievat de către un bărbat scund şi puţin rotunjor, un cronicar TV spaniol pe care nu-l mai văzusem niciodată înainte, dar pe care îl ştie orice copil din Spania: Jordi Évole. Acesta fusese partenerul unui prezentator al unui talk-show nocturn.

Ne-am întâlnit într-o sâmbătă dimineaţă umedă şi rece, la Poarta Brandenburg din Berlin. Évole mi-a cerut să vorbesc despre Germania, în calitate de fiu al unor imigranţi spanioli, dar mai ales în calitate de german. Vroia ca eu să-i explic ceea ce noi, germanii, facem cum trebuie şi unde ei, spaniolii, greşesc. Évole este gazda uneia dintre cele mai renumite emisiuni de la televiziunea spaniolă. Este în egală măsură reporter şi actor.

Ce se aştepta să-i spun? Că nu poţi să iei în serios o economie care se bazează pe soare şi pe portocale, şi pe supra-dezvoltarea litoralului mediteranean? Că, pe undeva, cluburile de fotbal spaniole nu ar trebui să aibă datorii la impozite în valoare de 750 de milioane de euro? Că, potrivit ultimului studiu PISA realizat de Organizaţia pentru Cooperare Economică şi Dezvoltare (OCDE), care compară sistemele internaţionale de învăţământ, elevii spanioli nu au progresat, în ciuda bugetelor record acordate înaintea crizei...

În ultima vreme m-am gândit mult la acea conversaţie, la criza economică spaniolă şi la ceea ce ştiu eu cu adevărat despre cum merg lucrurile în Spania mea de origine. Părinţii mei sunt foşti fermieri din Andaluzia, care au plecat în Germania în anii 1970, şi au lucrat