Dacă cineva a urmărit perindarea subiectelor în această rubrică, a putut vedea că reacțiilor la atacuri directe contra vechiului București le-am adăugat un număr la fel de mare (și mai mare?) de extrase comentate din ce s-a scris despre oraș la diferite date dintr-un trecut care crește. Motivul nu este numai greutatea de a găsi repede informația necesară despre o casă sau o stradă agresate, ci și necesitatea de a răspîndi în public cunoștința chipurilor succesive pe care le-a schimbat acest peisaj urban.
DE ACELASI AUTOR Johnny Morţi şi manechine Un caz de mutilare Portarul şi rubinulDe aceea scot astăzi din bibliotecă o carte din 2000 care se cheamă Bucarest. Mémoires et promenades (la noi, Magda Cârneci a tradus-o, mi se pare, în 2007). Autoarea, profesoară universitară la Paris, Catherine Durandin, n-are nevoie de recomandări. Histoire des Roumains (1995) este, cred, prima dintre numeroasele lucrări pe care le-a consacrat țării noastre. Expertă în istorie și în politică internațională, s-a străduit mereu să mențină comunicarea noastră cu Franța. Luciditatea cu care ne-a judecat s-a întîlnit cu compătimirea față de suferințele și de teama pe care le găsea aici, iar rezultatul se îmbracă întotdeauna într-o expresie subtilă. De la cea dintîi vizită în România, au trecut 40 de ani, ceea ce constituie o experiență a oamenilor, a locurilor și a situațiilor, pe care foarte puțini ar mai putea-o revendica.
Cartea e construită plecînd de la prezent spre trecut, făcînd legătura între impresiile cele mai recente și epoca în care București devenea capitala unui tînăr stat ce se apropia de independență. Acest plan potrivnic cronologiei face ca partea cea mai originală să fie începutul: el are deja un interes memorialistic, fiindcă de el ne despart deja o duzină de ani. Viziunea de ansamblu rămîne justă. Dovadă, trei trăsături caracteristice pe care le aleg din
