În 1970, o călugăriţă din Zambia, sora Mary Jucunda, i-a trimis o scrisoare specialistului NASA Ernst Stuhlinger. Ea l-a întrebat pe omul de ştiinţă cum este posibil ca NASA să solicite milioane de dolari din bugetul SUA pentru proiectele sale, în timp ce milioane de copii mor de foame.

Stuhlinger i-a trimis sorei Mary Jucunda următorul răspuns, împreună cu o copie a celebrei fotografii „Răsăritul Pământului - Earthrise”, realizată în 1968 de astronautul William Anders :

„Scrisoarea dumneavoastră este una din multele pe care le primesc în fiecare zi, dar mi-a atins sufletul aşa cum nici un mesaj nu a mai reuşit până acum. Asta pentru că a venit din partea unei minţi iscoditoare şi a unui suflet plin de compasiune. Încerc să vă răspund cât de clar şi de bine pot.

Înainte de toate, doresc să îmi exprim admiraţia pe care o nutresc pentru dumneavoastră, pentru faptul că vă dedicaţi viaţa celei mai nobile cauze a omului: ajutarea semenilor.

M-aţiîntrebat cum am putut să sugerez cheltuirea a miliarde de dolari pentru o călătorie pe Marte, în timp ce milioane de copii de pe Pământ mor de foame. (...) Cunosc problema foametei cu mult înainte de a şti dacă o călătorie pe Marte ar fi fost posibilă. Cred cu tărie că o călătorie pe Lună, pe Marte sau pe alte planete este un risc pe care trebuie să ni-l asumăm acum. Cred că acest proiect, pe termen lung, va aduce mai multe rezultate pentru combaterea problemelor Pământului decât multe dintre proiectele aflate în dezbatere în fiecare an.

Earthrise, fotografie realizată în 1968

Înainte de a descrie în detaliu ce contribuţii va aduce programul nostru la combaterea problemelor Pământului, doresc să vă relatez o poveste adevărată care îmi susţine argumentele ulteriore.

Cu aproximativ 400 de ani în urmă, într-un mic oraş din Germania, trăia