«Când iubesc, sunt nebună», scăpă nevătămată concluzia din gura strâmbă de plâns a înşelatei. După aceea, şi-a turtit nasul în batistă şi a dat din cap ca o găină-n mers.

Psihiatria nu recunoaşte, deocamdată, actele iraţionale pe care le faci din dragoste. O prietenă cu studii postdoctorale la Montréal - trăgând după ea o erudiţie care o făcea de-a dreptul antipatică în saloanele francofone de coafură - şi-a sfărâmat nobleţea de ducesă într-o clipită, când s-a repezit cu poşeta şi cu înjurătura în capul curvei care-i stricase casa. Aşa i s-a adresat ea atunci, în mall, la ore de maximă audienţă şi perplexitate, şi aşa i-a rămas numele, până azi, duduii care se culcă perseverent cu soţul doamnei doctor în Finanţe.

Înşelata a plâns zile-n şir, în nişte hohote de opt grade pe Richter, nu atât după bărbatul iubit şi golan, cât nevenindu-i să creadă că s-a dat în cea mai ieftină stambă, după ce toată viaţa ei trăise delicat şi fin, ca orhideea regelui. "Când iubesc, sunt nebună", scăpă nevătămată concluzia, din gura strâmbă de plâns a înşelatei. După aceea, şi-a turtit nasul în batistă şi a dat din cap ca o găină-n mers.

O altă amică de-a mea a hotărât, de curând, să-şi părăsească bărbatul legitim. Ştirea nu m-ar fi şocat, dacă n-aş fi ştiut că, în urmă cu şase ani, ea încercase să se sinucidă din cauza lui. „Începuse să se ţină după una", îmi explicase ea, cu deosebită maturitate, motivul pentru care, pe vremuri, urma să se mute-n cimitir, ca să-i saboteze lui nesimţirea. Între timp, dulceaţa insului s-a zaharisit, deduc. Iar ea, ajunsă femeie de treizeci-şi, a constatat că-i place să flirteze la locul de muncă şi pe palierul imobilului, precum şi în alte accidentale, excitante circumstanţe. El scuipa carbid de gelozie. Ea, sătulă de speculaţiile lui soldate cu jigniri tematice, a dictat stare de asediu, apoi şi-a strămutat catrafusele la o altă am