- Editorial - nr. 154 / 9 August, 2012 Suparati foc pe faptul ca romanii n-au participat indestulator si "in corpore” la referendum (tot un fel de revolutie) pentru demiterea fara drept de apel a presedintelui Basescu, lideri ai USL, de sus pana jos, inclusiv activisti de frunte ai acesteia, continua sa-i puna la zid pe cei peste 10 milioane de romani, adica 54 la suta dintre conationali, care dintr-un motiv sau altul au omis sa faca pasul cerut la imperativ. Mai mult chiar, un distins domn pe numele de "Oltean”, dar ardelean prin nastere, s-a dezis complet de originea sa ardeleneasca, de care i s-a facut lehamite, promitand ca de acum inainte va fi oltean suta la suta, adica, nu numai cu numele, ci si cu sufletul, pentru ca oltenii si-au dovedit istetimea proverbiala si de aceasta data, iesind in bloc la referendumul pentru taierea capului balaurului, si chiar peste suta la suta. Am reflectat si noi asupra acestui aspect si am ajuns la concluzia ca acesti contestatari au, si mai mult, n-au dreptate sa arunce anatema asupra celor care s-au miscat cam incet la aceasta faza a istoriei, argumentandu-le si noi, asa cum se obisnuieste mai nou, prin "greaua mostenire”, ce vine din adancul existentei noastre. Romanii in decursul istoriei mai indepartate si mai recente au facut "uniri” cu carul, dar nu prea le-au avut cu revolutiile. Sa nu uitam de cea a marelui voievod Mihai Viteazul, de la 1600, de cea a lui Alexandru Ioan Cuza, de la 1859, si de Marea Unire de la 1918. In schimb, la revolutii nu s-au dovedit prea tari. Faptul ca la 1848, cand centrul Europei fierbea de tensiunea contradictiilor pentru daramarea Imperiului habsburgic, ungurii fiind varful de lance al revolutiei, ai nostri ardeleni, caci ei sunt culpabilizati si azi, in frunte cu Avram Iancu, in loc sa subscrie la valul declansat, s-au angajat sa apere acel imperiu sub cupola caruia se simtea in mai mare