Din 1990 și până azi, pe harta României au apărut 10.000 de kilometri de drumuri modernizate. Distribuția lor este departe de a fi uniformă
În 1990, în Olt erau 347 km de șosele asfaltate. La sfârșitul lui 2011, lungimea lor crescuse de aproape patru ori, la 1.290 km. O situație similară se înregistrează și în Alba: de la 392 km de drumuri asfaltate la căderea regimului comunist s-a ajuns, anul trecut, la 1.278 km.
De cealaltă parte se află județe unde progresele au fost nesemnificative (Iași - 388 km de șosele modernizate în 1990, 403 km în 2011, sau Sibiu, unde creșterea a fost de la 321 km la 337 km).
Astfel de discrepanțe au apărut după ce, pentru mulți ani, alocarea banilor pentru infrastructura rutieră s-a făcut mai degrabă politic. Potrivit unui studiu din 2004 al Societății Academice Române (SAR), între 2001 și 2003, Vrancea și Bacău (unde fuseseră aleși în Parlament ministrul transporturilor de atunci, Miron Mitrea, și secretarul de stat în Ministerul Transporturilor și Construcțiilor, Sergiu Sechelariu) primiseră din Fondul Special al Drumurilor sume de circa trei-patru ori mai mari decât celelalte județe. După intrarea în Uniunea Europeană însă, accesul la fonduri s-a „democratizat“, iar autoritățile locale au mult mai puține scuze pentru neutilizarea sumelor de miliarde de euro puse la dispoziție de Bruxelles pentru modernizarea rețelei rutiere.
Bitumul ne schimbă viața
În unele locuri, oamenilor încă nu le vine să creadă că asfaltul a ajuns și pe strada lor. „Până acum câțiva ani, ca să ajungi aici din Sacoșu Turcesc îți lua cel puțin jumătate de oră pentru trei kilometri. Chiar și o oră, dacă țineai la mașină. Șoseaua era pur și simplu impracticabilă și oamenii mergeau, acolo unde puteau, mai degrabă pe câmp“, povestește un locuitor al satului timișean Icloda.
El spune că, uneori, încă i se pare incredibil câ
