In ultimele luni, odata cu venirea la putere a fostei Opozitii, mai intai prin preluarea Guvernului si, ulterior, prin victoria clara de la alegerile locale, atmosfera din Romania a devenit irespirabila.
Ei, categorie in care intra majoritatea oamenilor politici, indiferent de culoarea de moment, fac tot posibilul pentru a ne demonstra cat suntem de neimportanti si ca singura noastra menire pe acest pamant este aceea de a fi masa de manevra electorala.
Dupa 8 ani de dominatie portocalie aproape totala, schimbarea componentei Guvernului a venit ca o gura de aer proaspat. Era ca si cum am fi fost tinuti cu capul sub apa. Apoi am putut sa respiram putin, in momentul in care Ungureanu i-a luat locul lui Boc, iar "greii" PDL au trecut in linia a doua, pentru ca numirea lui Victor Viorel sa fie similara cu libertatea de a inota unde si cum vrem, cu capul la suprafata.
Din pacate pentru noi, desi putem sa ne tinem acum capul la suprafata, ei, cei care au puterea in momentul de fata, au cam cotit vaporul si se indeparteaza in timp ce noi ii privim neputinciosi. Sigur ca unii mai striga la ei, altii spera ca e doar o gluma proasta si ca se vor intoarce curand, numai ca lucrurile par sa ne fie inca o data potrivnice.
Intr-un fel, asta e soarta poporului roman. In alt fel, e o ironie bolnava a hazardului. Doar sa ne gandim putin. Dupa caderea regimului Ceausescu toata lumea se astepta la mai bine, la lapte si miere, la caini cu covrigi in coada; si a venit FSN-ul, transformat ulterior in PDSR, lui Iliescu.
Dupa comunistii transformati peste noapte in aparatori ai democratiei, sigur nu se putea ceva mai rau. Dar a aparut CDR-ul lui Constantinescu, cu frictiuni intre cele o mie de partide si partidulete componente, cu schimbari de ministri si premieri mai dese decat demiterile antrenorilor de la Steaua.
In 200
