Cel mai mult şi mai mult o fotografiază pe fetiţa lui de un an şi 4 luni, Andra. "E plină casa de tablouri cu ea!", spune mîndru Dumi.
E multă lume în tribună la O2. Culori amestecate, steaguri, rare locuri libere. Atmosfera s-a încălzit după finala de la paralele masculin, urmează bîrna. În aerul în care plutesc ultimele note ale imnului Chinei, un tip în bluză roşie de trening îşi pregăteşte aparatul foto. Nu are vestă de acreditat, nici rucsac plin cu obiective şi lentile. Amestecat în public, undeva sus, Rareş Dumitrescu e gata să mai pună cîteva sute de mega de poze pe card.
"Mi-a plăcut de mic să fac poze", povesteşte el. La Beijing avea un aparat mai mic, un Canon, "de fapt, nici nu era al meu, ci al fratelui meu". Acum şi-a luat unul mai performant, Nikon D 3100, "gama entry de la aparate profesionale". Este DSLR, Digital Single Lens Reflex, adică o cameră care foloseşte o oglindă şi o prismă ce îi permit fotografului să vadă prin vizor exact ceea ce va capta.
"Jumătate captare, jumătate procesare"
S-a hotărît să investească în mica lui trusă foto pentru că se săturase de "poze mişcate, neclare şi fără lumină". Era o adevărată aventură, un joc al nervilor, să aştepte developarea unui film cu speranţa că vor fi cît mai multe imagini bune pe el. De obicei, nu era aşa. Acum, rezultatul e aproape instantaneu. Aparatura digitală, devenită destul de accesibilă, dă oricui posibilitatea să obţină o imagine decentă, deşi Rareş crede că o poză bună reprezintă "jumătate captare, jumătate procesare". Se pricepe un pic la editare, dar nu se compară cu un profesionist.
Evenimentul care i-a schimbat viaţa din multe puncte de vedere, inclusiv perspectiva asupra fotografiei, a fost naşterea fetiţei lui, Andra, acum un an şi 4 luni. Un imens cadou de la soţia lui, Dana. "Cel mai mult şi mai mult îmi place să-i fac poze ei, celei mici. Am imortali