Ma pregateam sa-mi scot batista de jalea Curtii – cui ii face placere sa se holbeze la zbaterea unor muste intr-un borcan inchis ermetic?! – cand mi-au cazut din intamplare ochii pe eseul ei recent pe marginea indemnului dat de PDL si de Traian Basescu catre alegatori de a nu merge la vot la referendum. Si mi-am pus la loc batista in poseta si am ras din toata inima.

Toata insailatura e comica si nu e de crezut ca vreun roman practicant al dreptului ar indrazni vreodata s-o produca pe o masa in fata unei Curti straine. Mai ceva ca la halterele olimpice, CCR se sforteaza sa clarifice acolo faptul ca boicotul nu e nici infractiune, nici contraventie si nici macar abuz. Si asta desi, daca lucrul poate fi valabil pentru un partid, nu e deloc valabil pentru un presedinte iesit din sufragiul universal, care nu e cu nici un chip partinic, oricum am aseza un sistem legal, inclusiv cu capul in jos si picioarele in sus. Curtea, care nu e formata din prosti, oricat ar fi oamenii aceia de putin ziditi in experienta de tribunal, se face ca nu stie ca s-a terminat de mult cu moda necivilizata a boicoturilor politice. Nu de alta, dar stiu toti studiosii in stiinte politice ca ele nu-i duc departe pe cei care le practica: toate factiunile care cheama la boicotarea unor alegeri sau referendumuri isi asigura antipatia populara, se autodiminueaza si, in final, se autodinamiteaza. Cine-o mai canta cu boicotul de curand? Parca acum vreo doua luni monarhistii libieni, care nu voiau sa le ia tara de sub nas stapanii NATO, dupa ce o facusera oricum praf; tot pe atunci, un imam furios le predicase algerienilor sa nu se duca la alegerile generale, dar se trezise ca fusese auzit cu groaza si parat chiar de ai sai, cei din moscheea de la marginea Capitalei, iar ministrul Cultelor i-a facut onoarea de a-l trage de urechi, explicandu-i ca „trebuie” sa cheme oamenii la vot, sa puna fieca