La Mangalia, la început de august, unele doamne și domnișoare (topless sau nu) au un aer atît de ofensiv, încît Consiliul de Securitate al ONU ar trebui probabil să dea o rezoluție împotriva lor.
Numai că ar trebui să vă așteptați la mai mult în aceste modeste rînduri, unde povestitorul privește mult deasupra nudităților marine, spre a vă spune cronica (de puțini dintre dvs. cunoscută ) a unui conclav de doamne ce-a impresionat în aceste zile prin plinătatea relevanței lor intelectuale. În context, trebuie să menționez decorul: e vorba despre unul dintre cele mai exotice evenimente culturale ale anului, din orizontul culturii române.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?Voi începe cu puțină istorie. Personal, nu-mi aduc aminte de tîrguri de carte în România înainte de 1989 (se poate să fi fost, iară eu, postlicean provincial – în sensul geografic al termenului – la acea dată, să nu fi avut habar de ele). Dar ce-mi aduc aminte e dificultatea de a cumpăra o carte bună, umilința de a cumpăra cărți la pachet (una vandabilă însoțită de una mai puțin vandabilă – dar plătindu-le pe amîndouă), cîte o lansare de carte în vreo librărie, bucuria autorilor de-atunci de a-și vedea un volum publicat și, mai ales, considerabilul respect de care îndeobște autorii se bucurau din partea cititorilor. În ultimii 20 de ani lucrurile s-au mai schimbat: cărțile nu se mai vînd „la pachet“, ci „la plastic“ – însoțite de ziare ce au creat reale biblioteci, dar cu prețul ieftinirii cărții. Cărțile sînt azi mai ieftine decît erau înainte de ’89; admit că și venitul mediu poate e mai mic, dar raportul calitate-preț, în lumea cărților, e mai bun azi. Scriitorii sînt mai mulți în zilele noastre, cititorii sînt mai
