E una din cele mai mari bucurii ale copiilor. E momentul în care sînt împreună, de capul lor, departe de părinții care nu-i mai pot supraveghea și cicăli. Măcar o săptămînă pe an. Ofertele în domeniu arată cît se poate de atractiv, posibilitățile par diverse și interesante. Astăzi sînt tabere de cercetășie, de supraviețuire, de echitație, de alpinism sau de ecologie, tabere axate pe un domeniu sportiv sau tabere multisportive, tabere tematice, pe anumite discipline de învățămînt (limbă străină, limbă română, matematică, fizică), tabere de dans, ba chiar și tabere pe teme religioase, organizate de biserică. Evident, unele sînt mai reușite, altele mai puțin, unele mai bine organizate, altele mai prost. Alegerea e însă de multe ori împiedicată de o barieră firească. Cel mai des, copiii preferă tabăra organizată la propria școală, în care merg și colegii de clasă. Sînt mai bucuroși să petreacă împreună cu colegii de clasă cîteva zile și nopți, chiar și în condiții mai puțin fericite, decît să fie trimiși într-o tabără cu condiții perfecte, dar cu alți copii, necunoscuți. Organizatorii de tabere știu bine asta și știu că oamenii-cheie pe care trebuie să-i atragă sînt directorii de școli, profesorii și diriginții. Aceștia vor ști la rîndul lor să-i convingă și pe copii, care, mai departe, vor găsi cea mai bună cale către acordul și buzunarele părinților, cei care, în cele din urmă, aproape că nu vor mai avea încotro. Uneori, chiar astfel „aleasă“, tabăra se poate dovedi foarte interesantă și bine organizată. Alteori, de prea multe ori (și mă tem că mulți părinți au aflat deja asta) lucrurile stau exact pe dos.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorFaptul că, odată dispărut printre scaunele autocarului plin de colegi, copilul nu le va mai răspunde, cu zilele, la telefonul mobil, nu e chiar de mirare. Probabil c
