Societatea romaneasca duce in spate, prin timp, vulnerabilitati cu incarcatura istorica. Si chiar daca au aparut piete noi, iar nenumarate piete vechi s-au integrat in noua economie, continua sa existe deficite grave. Unul - poate cel mai grav - este ca eficienta a ramas o pasare rara. O gasim doar in companiile de elita, cele mai multe cu capital strain, unde se lucreaza cu ochii pe productivitate, pe costuri si pe vanzari. Cu deosebire in cele private. Sunt, cum am amintit deja, vulnerabilitati istorice pe care le vom contracara in timp. Pana atunci insa, fara ca istoria sa ne lase vreun ragaz, e nevoie de idei precise si de actiuni ferme cu privire la o buna pozitionare a tarii noastre intr-o noua tendinta, pe o planeta care, dupa criza, se va transforma pana in strafunduri si va impune un alt stil de viata, cu exigente inca necunoscute. Iar, ca sa traim normal in aceasta noua lume, trebuie ingropate relele deprinderi. Intrebarea cardinala, pentru care nu exista insa conturat un raspuns, este legata de felul in care ne pregatim pentru noul ciclu economic si pentru noua epoca in care va intra lumea.

Cert este insa faptul ca in Uniunea Europeana, in topul dezvoltarii economice, din 27 de tari suntem pe locul 26. De primele locuri despartindu-ne limite culturale si tehnologice, prejudecati sociale, neobisnuinta de a inota in apele repezi ale economiei globale. De aici decalajele. Iar inaintarea tarii nu este posibila fara integrarea in ordinea globala si in noua aspiratie europeana de competitivitate. Daca insa vom vrea sa obtinem in economie, cat mai repede, nu doar un ritm al cresterii care sa grabeasca iesirea din criza, ci si un PIB cu o structura noua, cu valori adaugate care sa aduca bunastare pentru o mai mare parte a populatiei, una dintre marile conditii este ca problemele sa fie rezolvate una cate una. Prioritate avand stabilitatea preturilor, sta