Industriile auxiliare din jurul giganţilor economici sunt de regulă mai mari decât afacerea de bază Sursa: ARHIVA EVZ
S-a estimat că, o dată cu plecarea din România, Nokia a luat după ea circa 1% din PIB. Matematica simplă ne arată că dacă mai pleacă alte câteva companii mari, vom pierde tot avansul economic înregistrat în ultimii 10-15 ani. Motivul principal nu este dispariţia acestor companii, ci a industriilor dezvoltate pe orizontală în jurul lor.
Un exemplu recent este cel al Ford, companie care a adus după ea şi o serie de furnizori tradiţionali, interesaţi să deschidă în România fabrici. Plus afaceri mai mari pentru furnizorii de piese auto existenţi deja aici (de la baterii la anvelope). Aceeaşi situaţie este şi la Dacia, care a atras inclusiv un centru de testare al Renault, în apropierea fabricii de la Mioveni.
Cea mai mare companie românească, Petrom, avea la finalul anului trecut nu mai puţin de 17.000 de furnizori, dintre care 95% români. În privinţa numărului de angajaţi, compania a generat în mod indirect 59.000 de locuri de muncă în economie, de aproape trei ori mai mult decât cei 23.000 de angajaţi proprii. În cazul Dacia, se estimează că numărul de locuri de muncă indirecte este de asemenea peste cel al angajaţilor companiei: 14.000 faţă de ceva mai mult de 13.000.
Alro Slatina, la rândul său, genera în 2011 de 1,4 ori mai multe locuri de muncă indirecte, 3.500, faţă de cele 2.513 din cadrul companiei. În cazul producătorului de aluminiu, interdependenţa în cadrul lanţului de producţie se manifestă şi asupra furnizorilor, dar şi asupra clienţilor, fiind vorba un produs care se fabrică în destul de puţine ţări.
Printre aceştia din urmă se regăsesc şi companii importante, cum ar fi Arctic Găeşti, care susţin la rândul lor industrii pe orizontală în regiunea în care activează. Cele mai apropiate alternative pentru acestea ar fi
