La începutul acestui an, pe fondul impopularităţii extreme a lui Traian Băsescu şi a PDL-ului, s-ar fi zis că USL-ul nu trebuie să-şi bată capul foarte tare pentru a accede la putere, cel tîrziu la alegerile din toamnă. Un val masiv de traseism politic, fenomen altfel combătut cu vehemenţă de Victor Ponta, i-a adus pe uselişti la putere îna­inte de termen. Faptul că succesul moţiunii de cenzură îndreptate împotriva guvernului Ungureanu şi, apoi, al votului de învestire a noului guvern Ponta nu ar fi fost posibil fără adeziunile traseiştilor pînă deunăzi simbol al puterii pedeliste, discreţionare şi autoritare a fost trecut cu vederea. A spus, totuşi, multe despre modul uselist de a face politică. Ceea ce a urmat arată o alianţă la guvernare profund depăşită de situaţie şi, pentru ca tacîmul să fie complet, îngreunîndu-şi-o singură. Practic, de trei luni încoace, asistăm la o serie interminabilă de gafe. Ceea ce se petrece de la învestirea guvernului Ponta încoace dă de înţeles, pe de-o parte, că construcţia uselistă este mai degrabă o şandrama al cărei scop fundamental, din care decurg toate celelalte subscopuri, este alungarea PDL-ului şi a lui Traian Băsescu de la putere şi, pe de altă parte, că efectivul de cadre ministeriabile din PSD, PNL şi PC este cît se poate de firav. Să ne amintim: guvernul anunţat cu surle şi trîmbiţe de Victor Ponta urma să fie „cel mai cinstit şi competent guvern“. Au urmat trei nominalizări catastrofale la portofoliul Educaţiei, mustind atît a necinste, cît şi a incompetenţă. Nu trebuie uitată nici numirea iniţială a lui Mircea Diaconu la Ministerul Culturii, cel care fusese preşedintele juriului de examinare pentru angajarea propriei soţii pe postul de regizor artistic în Teatrul Nottara. Apoi, scandalul plagiatului doctoratului lui Victor Ponta, un plagiat clar ca lumina zilei, pe care Ponta nu doar că s-a încăpăţînat şi se înc