Stefan Zweig, "Lumea de ieri. Amintirile unui european”, traducere de Ion Nastasia, Editura Humanitas (tel. 0372/74.33.82), colecţia Memorii/Jurnale, 470 pag.
Stefan Zweig (1881-1942) a fost între 1924 şi 1933 cel mai tradus scriitor german al timpului, cu un fulminant succes internaţional. Operele lui de intelectual european şi umanist universalist - nuvele, romane, teatru, biografii de personalităţi istorice şi culturale, eseuri despre filosofi, poeţi şi prozatori, publicistică, scrieri de călătorie - au exercitat o mediere între culturi în ciuda clivajelor de tot felul şi au avut o benefică influenţă cosmopolită. Din păcate, acestui om - pentru care munca intelectuală a fost bucuria cea mai pură, iar libertatea personală, bunul cel mai de preţ - i-a fost dat să trăiască în vremuri potrivnice, a fost silit să-şi împletească existenţa cu istoria plină de evenimente contradictorii şi violente până la oroare din prima jumătate a secolului XX. Cu o inepuizabilă curiozitate, în continuă căutare şi deplasarea prin lumea largă şi prin abisurile fiinţei umane, generos, cu o rară putere de a admira şi a-şi propaga admiraţia, Zweig a fost constrâns de ascensiunea lui Hitler să se despartă de tot ce-i aparţinea şi să plece într-un lung exil. Deprimat de escaladarea barbariei, s-a sinucis în 1942 în Brazilia, împreună cu cea de a doua soţie a lui. La 70 de ani după moarte, nu prea mai e citit, deşi eu cred că cel puţin nuvelele - Confuzia sentimentelor, 24 de ore din viaţa unei femei, Scrisoarea unei necunoscute, Secret arzător, Amok, Jucătorul de şah - rezistă foarte bine, dovadă că majoritatea au fost şi ecranizate cu succes. Cel mai viu interes pentru cititorul secolului XXI îl prezintă însă volumul de memorii Lumea de ieri, scris în exil, în anul premergător sinuciderii. Chiar dacă pentru noi e, ca să zic aşa, o lume de răsalaltăieri
