Ziua 7 : duminica 17 iunie.
Picnic la Veer Dam.
Galerie foto Ghana (4).
E duminică, e relache. De parcă până acum ar fi fost vreun stres. Îmi petrec dimineața aducând la zi jurnalul, descărcând poze din telefon, așezându-mi hainele spălate în dulap. La micul dejun am mâncat un mango de-ăla bun, copt, cu coaja galbenă.
Gătesc un guacamole din două fructe de avocado cumpărate ieri din piață. Și astea-s mai mari decât la noi. Erau disponibile 3 mărimi cu 1, 1.50 și 2 cedi bucata. Eu le-am luat pe cele medii. Fac guacamole fiindcă o să mergem la picnic cu ceilalți voluntari, pe malul lacului de lângă Veer Dam, un baraj din pietre și pământ. Fiecare o să aducă ceva, eu duc o pâine și guacamole. Sunt abonat la motocicleta lui Damien, trebuie să mă transporte oriunde mergem.
La picnic sunt câțiva dintre cei pe care-i cunoscusem la meci, vineri seara. Câteva, de fapt, pentru că sunt doar femei.
(Picnic sub privirile copiilor, foto Ionuţ Raita)
Prima dată nu o recunosc pe Liz, lumea râde puțin de mine că am uitat. E o negresă mică de înălțime, frumoasă. E din Kenya. E aici cu soțul ei, un olandez blond, înalt, dar el n-a venit astăzi. Mai apare și Malaika, pe care o cunoscusem vineri. M-am întrebat și vineri ce rasă o fi având Malaika. Are trăsături de negresă, dar e albă. Și părul pare de negresă, dar e prins în multe codițe împletite și e auriu, probabil vopsit, așa că nu îmi dau seama de unde ar putea fi. Mă gândesc că poate e vreo metisă de prin Asia și o întreb dacă e din Indonezia. Râde de mine, zice că stau prost cu geografia. E din Congo şi din Canada. E o negresă albinoasă. N-am mai văzut aşa ceva, doar am auzit. Şi am auzit lucruri groaznice despre ei în Tanzania, unde li se taie membrele pentru a le vinde ca şi talismane norocoase sau aşa ceva. E şi Caroline, o franţuzoaică de la o organizaţie franceză similară
