Conflictul politic acaparează încet-încet structurile statului. Structurile Ministerului de Interne încearcă să obţină un rezultat favorabil USL, parchetele vînează cu obstinaţie tot ce mişcă împotriva invalidării referendumului, făcînd un evident joc politic în favoarea preşedintelui suspendat. Curg din nou stenograme cu miniştri, preşedinţi şi orice altceva, într-un dezmăţ al justiţiarismului complet deraiat. Tonomatele jurnalistice care le difuzează nici măcar nu se mai obosesc să caute vreo justificare pentru interceptările în sine sau să explice cum au ajuns în posesia lor. E vremea bocancilor în gură, nu a explicaţiilor.

Conflictul a izbucnit însă cu toată forţa şi la Curtea Constituţională, care pînă acum reuşise să menţină o minimă aparenţă de obiectivitate şi profesionalism. Judecătorii CCR au ajuns să se certe pe faţă, acuzîndu-se de malversaţiuni grave, cum ar fi emiterea de hotărîri fără consultarea tuturor. Modul foarte dubios în care a fost adoptată celebra erată care modifica total conţinutul hotărîrii despre “actualizarea listelor” (dar pretinzînd, desigur, că nu modifică nimic) parafează, practic, disoluţia autorităţii CCR, un lucru grav în actualul context.

La aceeaşi disoluţie contribuie şi iresponsabilitatea neverosimilă a mai multor judecători CCR, care explicau calm că asta e perioada concediilor la ei şi că mai mulţi dintre ei sînt plecaţi în vacanţă, în ţară sau în străinîtate. Exact în această perioadă, spre deosebire de mulţi ani anteriori, o ţară întreagă depinde de verdictele lor confuze, laşe şi contradictorii: ghinion, exact în această perioadă ceceriştii noştri sînt în vacanţă.

Faptul că tot conflictul politic a ajuns pînă la CCR, acest garant suprem al legalităţii care în ultimele zile a suferit şi el un fel de lovitură de stat internă (că tot sînt la modă), este simptomatic şi alarmant. De fapt, instituţiile statul