După tratamentul special pe care îl acordă României, prin subiectivismul şi parţialitatea cu care se implică de la tribuna Comisiei Europene, Viviane Reding aminteşte de baroneasa Emma Nicholson, fostul raportor al României din Parlamentul European, din perioada de preaderare la Uniunea Europeană. Doamna Reding a făcut obsesie cu independenţa Justiţiei din România la fel cum baroneasa Nicholson făcea praf România pe tema căsătoriei între minorii din comunităţile de ţigani. Şi într-un caz şi în celălalt, realităţile au stat şi stau cu totul altfel decât se văd de la Bruxelles sau cum sunt transmise informări de la Bucureşti. Dar nu aici este problema cea mai gravă.
Dacă în perioada 2000 - 2004 Emma Nicholson făcea pe imaginea României subiecte de scandal ca demonstraţie de seacă percepţie britanică a estului european, azi comisarul Reding devoalează un lucru mult mai grav, bine mascat cel puţin la nivelul Comisiei Europene. Reding arată în mod clar şi evident că Uniunea Europeană, prin motorul principal de acţiune, Comisia Europeană, are favoriţi, are protejaţi, prepuşi pentru care este gata să sacrifice principii, morală, onoare instituţională. În România, ţara care manifesta cea mai scăzută rată a euro-scepticismului, este predată de mai bine de o lună lecţia perfidă a imparţialităţii ZERO, în care Europa joacă la mize mari pe care nici guvernanţii de la Bucureşti par să nu le poată explica public.
Am căutat să înţeleg de unde pasiunea pentru spectaculos a comisarului european pentru Justiţie, Cetăţenie şi Drepturi Fundamentale, de unde dispoziţia de a decupa realităţi, câtă vreme distinsa doamnă pare să fie una dintre persoanele cu cea mai bogată experienţă în Comisia Europeană după ce a fost succesiv comisar pentru educaţie şi cultură, apoi pentru societatea informaţională şi media? Se prea poate ca formaţia de fost jurnalist la actualul "d'