În săptămîna din urmă – de mai multă vreme, de fapt –, am senzația că un mare număr de oameni și-a pierdut sau își ignoră cu bună-știință uzul rațiunii. Am impresia că inclusiv oameni de toată isprava, care, de obicei, știu să argumenteze corect, amestecă acum criteriile, siluiesc logica și produc raționamente complet false. Văd scriitori serioși care fac pe analiștii politici și își umplu rubricile cu iresponsabile pamflete sprințare, calcă în picioare principii pentru un calambur. Încep să cred că e deja inutil să mai încerc să dialoghez cu ei pentru că, nu doar în situația dată, dacă nu acceptăm cu toții același sistem axiomatic și aceleași reguli de deducție logică, orice discuție devine imposibilă. Celorlalți însă, oameni cu alte opinii decît ale mele, dar care încă judecă fără patimă, corect, conform legilor uzuale ale logicii, fără să introducă, în mod arbitrar, ipoteze sau criterii noi, celor care au ca scop aflarea și afirmarea adevărului, iar nu justificarea, cu orice preț, a unor concluzii deja trase – îndrăznesc să le adresez cîteva întrebări grupate în trei probleme după modelul pe care îl știe orice elev: întîi ipoteza („ce se dă“), apoi întrebările („ce se cere“) la care trebuie răspuns pe baza ipotezei și a altor fapte deja dovedite sau cunoscute. Nu am pretenția de originalitate. Sînt întrebări standard, pe care le-au formulat și alții înaintea mea. Dar așa e bine cînd pregătim un examen, fie el și de conștiință: să rezolvăm întîi problemele clasice, din culegerile uzuale, abia apoi să trecem la subtilități.

1. O parte dintre alegători au ales să boicoteze referendumul – decizie perfect justificată, judecata morală nu are ce căuta aici: pentru fiecare cetățean, alegerile sau referendumul reprezintă un joc pe care vrea să-l cîștige, iar boicotul e una dintre strategiile posibile în limitele legii. O altă parte nu a boicotat, d