Tranzacţiile planificate pentru a doua parte a acestui an, la care se poartă negocieri de mai bine de 12 luni, ar putea face diferenţa dintre cel mai prost an în imobiliare din ultimii zece şi un an cel puţin similar cu 2011, când volumul tranzacţiilor a depăşit 350 milioane euro

România a înregistrat în primul semestru al acestui an cel mai scăzut volum de investiţii imobiliare (în proprietăţi de birouri, retail sau industriale) din primul semestru al anului 2005 şi până în prezent. În primele şase luni ale lui 2012, au fost încheiate doar două tranzacţii, în valoare de 55 milioane euro. Vânzarea fabricii Nokia către producătorul De’Longhi şi cumpărarea complexului de birouri City Business Centre din Timişoara de către New Europe Property Investments (NEPI) au fost singurele tranzacţii finalizate în această perioadă. Rezultatele slabe sunt puse în principal pe seama lipsei finanţării şi a problemelor din zona euro, însă riscul de ţară este un alt element care îndepărtează investitorii de România.

Matematic, investiţiile în proprietăţi imobiliare româneşti se justifică datorită randamentelor investiţionale superioare celor din alte state din Europa Centrală şi de Est. Spre exemplu, în Bucureşti, yield-urile corespunzătoare clădirilor de birouri sunt 8%, cele pentru imobile de retail, 8,75%, iar pe industrial, 10,25%, în comparaţie cu Varşovia, unde acest indicator este de 6,25% pe birouri, 6% pe retail şi 7,25% pe industrial. Yield-ul sau randamentul investiţional este un indicator folosit în piaţa imobiliară pentru a determina profitabilitatea unei proprietăţi. Valoarea netă a acestuia se calculează prin scăderea costurilor anuale de operare a clădirii vizate din chiria anuală generată de imobil, iar rezultatul se împarte la valoarea proprietăţii. Diferenţele de yield-uri dintre cele două capitale est-europene este determinată de costurile mai ridic