Aşa cum s-au petrecut treburile în întreaga Europă, şi românii şi-au creat de-a lungul veacurilor un sistem de ordine care să-i ajute în apărarea valorilor, a persoanelor şi a bunurilor.
În secolul XIV apar primele documente cu privire la instituţia “Marelui Vornic”, ale cărui atribuţii se limitau pe atunci la paza Curţii domneşti şi judecarea slujbaşilor de pe lângă Curte. Marele Vornic avea ca subaltern pe Vătaful de Vânători, care era, de fapt, comandantul gărzii personale a domnitorului. Iar primul Vătaf de Vânători cunoscut în istoria românilor este Neagoe Basarab.
Odată cu trecerea anilor, atribuţiile Vătafului de Vânători schiţează aproape toate serviciile poliţiei contemporane, fiind considerat ca "strabunicul" prefectului de poliţie. Primele atestări despre poliţie în spaţiul românesc datează din vremea lui Neagoe Basarab şi Mihai Viteazu (secolul XIV), când se menţionează în documente instituţia Agiei.Continuă în timpul domniei lui Mihai Şuţu, perioadă în care se organizează paza Bucureştiului, se emit primele acte de identitate şi se reglementează portul armelor.
Click pe fotogalerie pentru a vedea mai multe imagini!
Sub raport poliţienesc, teritoriul Bucureştiului va fi împărţit în două regiuni concentrice, până în anul 1774: “Ţinutul Agiei”, care cuprindea centrul oraşului şi era sub jurisdicţia lui Vel Aga şi “Ţinutul Periferic”, pus sub jurisdicţia Marelui Spătar, care cuprindea mahalalele oraşului.
În 1821, Tudor Vladimirescu acorda primele scutiri de taxe şi impozite celor însărcinaţi să menţină ordinea publică şi să apere proprietăţile cetăţenilor. În 1822 domnitorul Ţării Româneşti, Grigore Dimitrie Ghica, a înmânat Marelui Agă “Steagul Agiei”, cunoscut în istorie ca fiind primul steag al poliţiei. Steagul, folosit la ceremonii, avea brodată "Buna Vestire", element care a stat la baza fixării Zile
