"Chipul pe care îl regăsesc în argintul oglinzii e liniştit şi senin”
- Într-un vers celebru, poetul uitat, Alexandru Depărăţeanu, spunea: "Locuinţa mea de vară e la ţară”. Dumneavoastră ce destinaţie de vară aţi ales: priveliştea rurală, marea sau umbra dormitorului de acasă?
- Am rămas acasă, în Breaza mea cea frumoasă, lângă munte şi lângă pădure. Vara la munte e parcă mai plină de viaţă adevărată: culorile sunt mai intense, aerul e mai limpede, aromele sunt mai puternice, plămânii respiră la maximum, iar mintea şi sufletul cunosc libertatea spaţiului neîngrădit. Eu am venit aici, la Breaza, tocmai pentru că îmi doream să trăiesc într-o vacanţă perpetuă. Aşa că nu simt nevoia să-mi părăsesc casa, cu excepţia scurtelor incursiuni la Bucureşti sau în alte oraşe, unde merg fie pentru cumpărături, fie pentru angajamente profesionale, fie pentru vizite la prieteni. De-altfel, eu dintotdeauna am fost foarte legată de casa mea. Cu ani în urmă, când obligaţiile muzicale mă purtau foarte mult prin ţară sau peste graniţă, deşi prietenii şi cunoscuţii şi chiar fanii mă invidiau pentru aceste deplasări numeroase şi rodnice, realitatea era că, de fiecare dată când ajungeam în aeroport sau în gară, eu eram sfâşiată de tristeţe - tristeţe că-mi părăseam "cuibul”, că mă despărţeam de casă şi de soţul meu... Deci sunt foarte fericită să stau aici, cu patul meu, cu perna mea, cu linguriţele şi cu toate lucrurile mele, pe care ştiu unde să le găsesc, chiar şi cu ochii închişi, şi care-mi dau un confort extraordinar. Şi-apoi, cum să plec, când am o grădină atât de frumoasă? O grădină care mă îmbată cu miresme şi culori, dar pe care trebuie s-o îngrijesc constant.
Ca şi căsuţa, de altfel. Mereu se mai găseşte câte ceva de făcut... Asta mi-e firea: îmi place ca în casa şi-n grădina mea să fie mereu curat, să fie ordine. Întotdeauna am
