"În ciocnirea civilizaţiilor, Europa şi America îşi vor uni forţele sau se vor prăbuşi. În marea ciocnire, în <> globală, dintre Civilizaţie şi barbarie, marile civilizaţii ale lumii, cu realizările lor bogate în domeniile religiei, artei, literaturii, filosofiei, ştiinţei, tehnologiei, moralităţii şi compasiunii, vor păţi la fel, îşi vor uni forţele sau se vor prăbuşi. În epoca pe cale să înceapă, ciocnirea civilizaţiilor reprezintă cea mai mare ameninţare pentru pacea mondială, iar o ordine internaţională bazată pe civilizaţii este cea mai sigură pavăză împotriva unui război mondial."

Aşa sfârşeşte celebra carte* a lui Samuel Huntington "Ciocnirea civilizaţiilor şi refacerea ordinii mondiale", apărută recent a Editura Litera*), o lucrare, cum bine spunea fostul secretar de stat Zbigniew Brzezinki în cuvântul înainte, "deschizătoare de drumuri, care a redefinit sensul tumultului lumii de azi şi a oferit un vocabular nou pentru a interpreta complexităţile lumii noastre din ce în ce mai compacte."

Samuel Phillips Huntington (1927-2008) a fost profesor la Harvard, director de planificare a securităţii în cadrul Consiliului de Securitate Naţională, în timpul Administraţiei Carter, şi a obţinut notorietatea internaţională prin această carte din 1996, în care susţine teza unei noi ordini mondiale, instaurată la sfârşitul Războiului Rece. Îşi formulase această teorie într-un articol publicat în 1993 în revista "Foreign Affairs", ca reacţie la cartea lui Francis Fukuyama, "Sfârşitul istoriei şi ultimul om" (1992). În România, cartea a apărut de îndată la Editura Antet, tradusă de Radu Carp şi prefaţată de Iulia Motoc. Ediţia de faţă este o nouă traducere.

"Ipoteza mea - afirmă Huntington, care a fost şi consilier politic al preşedintelui Clinton - susţine că sursa fundamentală a conflictului în această lume nouă nu v