Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei deţine câteva mii de fotografii din epoca domniei regelui Carol al II-lea. Un sfert din această "cantitate" oglindeşte activitatea profesorului Dimitrie Gusti, restul relevând evenimentele la care a participat Regele: manifestaţii de 10 mai, de 8 iunie, cercetăşeşti, strejăreşti sau militare, inaugurări de edificii şi de monumente, partide de vânătoare, vizitarea unor expoziţii şi aşa mai departe.

Sunt fotografii în alb-negru, câteva din arhiva Gusti fiind cu tentă sepia, clare, oscilând adesea între document şi artă. Pe verso, majoritatea conţin o ştampilă rotundă, cochetă, cu numele fotografului în interior: Iosif Berman (Burdujeni, 17 ianuarie 1892 - Bucureşti, 17 septembrie 1941). Pentru cine e familiarizat cu presa ilustrată interbelică este un nume extrem de des întâlnit, mai cu seamă în paginile revistelor patronate de "Adevărul" şi "Dimineaţa": "Realitatea Ilustrată" şi "România Ilustrată". Şi nu numai acolo. I-am întâlnit numele, din întâmplare, chiar şi în "New York Times"! A fost un om extrem de activ, care a lăsat o operă uriaşă, ce merită să fie adunată în lucrări de specialitate. Îndrăznesc să afirm că un catalog antologic ar releva un artist cu nimic mai prejos decât Brassai sau Nicolae Ionescu, colegul său de redacţie. Din această perspectivă, absenţa unui asemenea catalog este frustrantă. Privind cu ochii minţii fotografiile lui Berman din presă şi din colecţia Cabinetului de Stampe, văd întreg spectrul social, politic şi economic al unei epoci lăsate parcă prea mult la bunul plac a teoreticienilor. Documentul fotografic are, faţă de orice alt tip de document, avantajul imortalizării realităţii fără intervenţia subiectivismului uman selectiv şi fragmentar. O spun în cunoştinţă de cauză.

Ca fotoreporter, Berman a pătruns în inima mahalalelor, surprinzând "l