Duminica a 10-a după Rusalii este ziua în care credincioşii vor afla cum Mântuitorul vindecă un lunatic. Aceasta este una dintre minunile săvârşite imediat după ce Iisus a coborât după muntele Tabor unde a avut loc Schimbarea la Faţă.
Duminica vindecării lunaticului conţine câteva învăţături din care enoriaşii vor afla cât de mult poate însemna un grăunte de credinţă. Vindecarea miraculoasă a copilului demonizat este relatată în Evanghelia după Matei, Marcu şi Luca.
Potrivit celor trei Apostoli, Mântuitorul a făcut această minune după ce a coborât de pe muntele Taborului unde avusese loc Schimbarea la Faţă. Un om din mulţime l-a rugat pe Iisus să-i vindece fiul, care era posedat de un demon, făcea spume la gură, scrâşnea din dinţi şi înţepenea apoi. Omul îi rugase anterior pe ucenicii lui Iisus să alunge demonul, dar ei nu au putut să o facă. După ce Mântuitorul i-a certat, a cerut să vadă băiatul. La întâlnirea cu duhul necurat, băiatul a început să se zvârcolească violent până ce a căzut la pământ. Atunci, Iisus l-a întrebat pe tatăl său de cât timp este aşa şi dacă are credinţă că se va vindeca.
Tatăl copilului a exclamat imediat „Cred, Doamne! Ajută necredinţei mele!”. Mântuitorul a certat duhul necurat şi i-a poruncit să iasă din copil. Duhul a răcnit, l-a aruncat la pământ, l-a scuturat cu putere şi a ieşit. Băiatul a rămas ca mort aşa că mulţi au crezut că a murit. Dar Iisus l-a apucat de mână şi l-a ridicat în picioare şi el şi-a revenit. Apostolii care fuseseră rugaţi mai înainte să-l vindece, l-au întrebat pe Mântuitorul cum de ei nu au reuşit şi atunci au aflat că din cauza necredinţei lor nu au putut. „Adevărat grăiesc vouă, dacă veţi avea credinţă în voi cât un grăunte de muştar, veţi putea muta munţii!”.
Astfel, din această pericopă evanghelică enoriaşii vor înţelege că pentru mântuire este nevoie de puţină credinţă. De a
